Pentru divortul prin mediator, nu se mai depun cereri de consfintire a acordului de mediere, ci cereri de divort prin acordul partilor pe cale judiciara, acord obtinut in urma medierii si consemnat in acordul de mediere anexat, conform exigentelor art. 374NCC.
În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2020, a fost publicată Decizia nr. 33/2019 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Avocatul Poporului ce face obiectul Dosarului nr. 2.023/1/2019.
Înalta Curte de Casație și Justiție a fost învestită prin sesizarea Avocatului Poporului cu recursul în interesul legii în materie civilă ce vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (4), art. 59 alin. (2) și art. 64 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, în sensul de a stabili dacă instanța de judecată poate lua act de acordul de mediere prin care părțile s-au înțeles cu privire la desfacerea căsătoriei și la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului.
Examinând jurisprudența la nivel național, Avocatul Poporului a arătat că s-a conturat existența unei practici neunitare în ceea ce privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (4), art. 59 alin. (2) și art. 64 alin. (2) din Legea nr. 192/2006, precum și ale art. 373 lit. a) și art. 374 alin. (1) din Codul civil, fiind identificate trei orientări:
a) Potrivit primei orientări jurisprudențiale, unele instanțe au apreciat că nu se poate lua act de acordul de mediere cu privire la divorț, reținând că divorțul reprezintă o acțiune personală, ce privește statutul persoanei, și care, potrivit art. 2 alin. (4) din Legea nr. 192/2006, nu poate forma obiect de mediere. În același sens, conform prevederilor art. 64 alin. (1) lit. a) din actul normativ menționat, pot fi rezolvate prin mediere neînțelegerile dintre soți vizând continuarea căsătoriei, iar nu și divorțul. În plus, divorțul nu face parte dintre cauzele în care se poate pronunța o hotărâre de expedient în baza acordului de mediere, potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (1) din aceeași lege.
Instanțele de judecată au apreciat că sintagma „înțelegerea soților cu privire la desfacerea căsătoriei” din cuprinsul art. 64 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 se referă la înțelegerea soților cu privire la modalitatea desfacerii acesteia, și nicidecum la realizarea divorțului prin intermediul acordului de mediere încheiat în fața mediatorului, dovadă în acest sens stând faptul că legiuitorul a prevăzut că acordul de mediere nu poate fi depus decât la instanța de judecată competentă să se pronunțe asupra divorțului. În plus, s-a constatat că divorțul nu figurează printre cazurile limitativ prevăzute de lege, în care acordurile de mediere pot îmbrăca forma unor hotărâri de expedient.
Sesizarea instanței de judecată nu poate fi făcută printr-o cerere de omologare a acordului de mediere cu privire la divorțul dintre soți, ci doar printr-o cerere de desfacere a căsătoriei. S-a apreciat că divorțul nu se numără printre neînțelegerile dintre soți care pot fi soluționate prin mediere, enumerate în cadrul art. 64 alin. (1) din Legea nr. 192/2006.
În schimb, instanța de judecată poate avea în vedere la soluționarea cauzei înțelegerea dintre părți cu privire atât la forma divorțului, cât și cu privire la soluționarea cererilor accesorii acestuia.
b) Într-o a doua orientare jurisprudențială, instanțele de judecată au ținut seama de acordul de mediere referitor la divorț, dar sub condiția ca instanța să pronunțe desfacerea căsătoriei prin acord, în urma verificării consimțământului liber exprimat al părților în acest sens în fața instanței de judecată, în condițiile art. 931 alin. (1) din Codul de procedură civilă, transformând, practic, cererea de pronunțare a unei hotărâri de expedient în baza acordului de mediere asupra divorțului într-o cerere de divorț prin acordul dat în fața instanței de judecată.
S-a exprimat opinia că instanța de judecată are obligația de a lua consimțământul părților cu privire la desfacerea căsătoriei și, doar în măsura în care acesta există, instanța va dispune desfacerea căsătoriei; în caz contrar nu va lua act de divorțul părților în fața mediatorului.
Pronunțarea unei hotărâri care să încuviințeze învoiala părților, exprimată în cuprinsul acordului de mediere, de a divorța, nu se poate face decât cu respectarea exigențelor impuse de art. 930 și art. 931 din Codul de procedură civilă.
În acest sens, s-a exprimat opinia că instanța de judecată are obligația de a verifica dacă acordul de mediere dintre părți cu privire la raporturile dintre părinții divorțați și copii lor minori, stabilirea locuinței minorilor și stabilirea pensiei de întreținere nu aduce atingere intereselor minorilor rezultați din căsătorie.
Instanța va lua act de înțelegerea dintre părți, materializată prin acordul de mediere, în situația în care acesta nu cuprinde dispoziții contrare legii sau normelor de ordine publică, fiind ocrotit dreptul copilului în cauză și implicit al părintelui de a menține și păstra legăturile personale cu copilul în forma stabilită prin acord.
Prin punctul de vedere formulat de Ministerul Public s-a apreciat ca fiind în litera și spiritul legii prima orientare jurisprudențială, în sensul că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (4), art. 59 alin. (2) și art. 64 alin. (2) din Legea nr. 192/2006, sunt inadmisibile cererile prin care părțile solicită instanței de judecată consfințirea acordului de mediere cu privire la desfacerea căsătoriei și la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului.
Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursului în interesul legii, pronunţând următoarea soluţie:
„Admite recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și, în consecință, stabilește că:
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 2 alin. (4), art. 59 alin. (2) și art. 64 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, instanța de judecată nu poate consfinți acordul de mediere referitor la înțelegerea părților privind desfacerea căsătoriei.
Cu privire la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului, instanța de judecată poate consfinți acordul de mediere având acest obiect.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 decembrie 2019.”
După ce părţile au apelat la serviciile unui mediator şi s-au înţeles cu privire la partajul succesoral, au înaintat acordul de mediere instanţei competente. Aceasta nu a pus în discuţie o eventuală dezbatere ci pur şi simplu a luat act de voinţa părţilor.
Dosar nr. 13/829/2014
SENTINŢA CIVILĂ NR. 2/2014
Şedinţa din camera de consiliu din 12.02.2014
Completul compus din:
PREŞEDINTE – judecător M.
Cu participare :
GREFIER –
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamantul I. G. C. în contradictoriu cu pârâţii C.A., I.V., I.I., având ca obiect ”succesiune”.
La apelul nominal făcut în şedinţa publicăau răspuns reclamantul I.G. C. şi pârâţii C.A. I.V., I.I..
Procedura legalîndeplinită fără citarea părţilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învedereazăcă procedura este acoperită prin prezenţa părţilor, după care:
S-a procedat la identificarea părţilor după cum urmează: reclamantul I.G. C. CNP __, domiciliat în comuna —, judeţul Bacău, C.I. seria __ nr. __ şi pârâţii C. A., CNP ___, domiciliat în comuna ___, C.I. seria __ nr. ___, I.V., CNP ___, C.I. seria __ nr. ___, I. I., CNP ___, C.I. seria __ nr. ___.
Instanţa verificându-şi competenţa potrivit art. 131 NCPC, constată că este competentă general, material şi teritorial pentru a judeca cererea.
Reclamantul, prezent în faţa instanţei, arată că a încheiat un acord de mediere cu pârâtul şi că-i aparţine semnătura de pe acest acord, şi solicită să se ia act de acordul părţilor cu privire la partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctei I.P..
Pârâţii C.A., I.V., I.I. prezenţi în faţa instanţei, confirmă faptul că au încheiat un acord de mediere cu reclamantul şi că le aparţine semnătura de pe acest acord, şi solicită să se ia act de acordul părţilor.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul, având cuvântul, solicită admiterea cererii şi să se ia act de stingerea litigiului dintre părţi prin încheierea acordului de mediere încheiat la data de 12.02.2014, în prezenţa mediatorului L.N.
Pârâţii, având pe rând cuvântul, arată că achiesează la concluziile reclamantului.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
I N S T A N Ţ A
Deliberând
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Podu Turcului sub nr. 13/829/13.01.2014 reclamantul I.C. a chemat in judecata pe C. A. I.V. si I.I. pentru a se dispune partajarea averii succesorale ramase de pe urma defunctei I.P..
Reclamantul a aratat ca este fiul al defunctei I. P.. Arata reclamantul ca toti copii defunctei I.P. au primit cu ocazia casatoriei terenuri ca zestre si alte bunuri, iar cheltuielile ocazionate de decesul mamei au fost suportate de catre reclamant.
La 12.02.2014 partile s-au prezentat in instanta si au depus la dosar un acord de mediere, prin care inteleg sa stinga litigiul dintre ele.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
La data de 27.11.1960 a decedat I.P.. Mostenitorii acesteia sunt I.C., I.V. si C.A., in calitate de fii, si I.I. in calitate de nepot de fiu, cu cote de cate 1/4 din mostenire. De pe urma defunctei au ramas bunurile cuprinse in titlul de proprietate nr. —/1994. La 12.02.2014 partile s-au prezentat in instanta si au depus la dosar un acord de mediere prin care inteleg sa stinga litigiul dintre ele. Avand in vedere faptul ca partile nu au mentionat in cuprinsul acordului de mediere cui ii va fi atribuita suprafata de 3600 mp teren pasuni situat in tarlaua 10, parcela 131/4, vor ramane in indiviziune cu privire la aceasta.
Fata de cele de mai sus si de dispozitiile art. 483 si art. 982 alin. 2 NCPC, urmeaza a se consfinti invoiala partilor, potrivit acordului de mediere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite cererea avand ca obiect partaj succesoral formulata de reclamantul I. C., domiciliat in comuna —, str. __ nr. …, jud. Bacau, in contradictoriu cu paratii C.A., domiciliata in comuna —, str. __, jud. Bacau, I.I. domiciliat in ___-, str. … nr. … si I.V., domiciliat in comuna —, jud. Bacau.
Constata ca la data de 27.11.1960 a decedat I.P..
Constata ca au calitate de mostenitori ai defunctei urmatorii: I.C., I.V. si C. A. in calitate de fii, si I.I. in calitate de nepot de fiu, cu cote de cate 1/4 din mostenire.
Constata ca masa suceesorala dupa defuncta I.P. se compune din urmatoarele terenuri cuprinse in titlul de proprietate nr. —/1994:
Dispune iesirea partilor din indiviziune sens in care in temeiul art. 438 – 441C.pr.civ. si art. 982 alin. 2 C.pr.civ. ia act de intelegerea partilor.
„ Acord de mediere încheiat la data de * în baza Contractului de mediere nr. 1/12.02.2014 intre:
Obiectul conflictului il constituie dezbaterea succesiunii dupa defuncta I.P. conform dosar nr. 13/829/2014 aflat pe rolul Judecatoriei Podu Turcului.
In conformitate cu prevederile art. 56 pct. 1 din Legea nr. 192/2006, noi, partile ne-am suspus procedurii medierii si am consimtit la incheierea prezentului acord de mediere.
Declaram ca intelegerea ne apartine, fiind rezultatul negocierii dintre noi, reprezentand acordul nostru de vointa, liber exprimat si neafectat de nici un viciu de consimtamant, fiind intru totul de acord cu cele convenite si stipulate mai jos dupa cum urmeaza:
Prezentul acord de mediere stinge orice litigiu atat pentru prezent cat si pentru viitor, reprezinta vointa libera si neviciata a subsemnatilor, si, potrivit dispozitiilor art. 58 si urm. din Legea nr. 192/2006 am convenit prezentarea acestui acord instanţei de judecată in vederea incuviintarii.
Încheiat azi 12.02.2014, la Judecatoria Podu Turcului, în 6 (sase) exemplare originale, si contine 2 (doua) pagini, din care unul pentru instanta de judecata, unul pentru mapa mediatorului si cate unul pentru fiecare parte.
Semnături (se semnează indescifrabil)
L.N. –Birou de mediator
mediator autorizat
Aplicat ştampila şi semnează indescifrabil”.
Cu drept de a formula recurs in 30 de zile de la comunicare.
Dată în camera de consiliu şi pronunţată în şedinţă publică azi,12.02.2014.
P R E Ş E D I N T E , G R E F I E R ,