Arbitrajul reprezintă o modalitate alternativă de soluționare a disputelor, distinctă de jurisdicția instanțelor judecătorești, prin care părțile aleg să supună litigiul lor spre soluționare unui tribunal arbitral.
În dreptul românesc, arbitrajul este reglementat ca o jurisdicție privată, în cadrul căreia părțile pot stabili, în anumite limite, regulile de procedură aplicabile, cu respectarea ordinii publice și a dispozițiilor imperative ale legii.
Spre deosebire de mediere, în cadrul arbitrajului soluția este stabilită de arbitru sau de tribunalul arbitral și are caracter obligatoriu pentru părți.
Arbitrajul oferă o serie de avantaje, precum flexibilitatea procedurii, confidențialitatea, celeritatea soluționării și posibilitatea alegerii unor persoane specializate în domeniul litigiului.
Deși arbitrajul și medierea sunt proceduri distincte, acestea pot fi utilizate complementar, în funcție de natura conflictului și de opțiunea părților, în vederea identificării celei mai potrivite soluții.
Prin prezentarea acestor mecanisme, se urmărește informarea publicului asupra alternativelor existente la procedurile judiciare clasice și încurajarea utilizării unor metode eficiente și adaptate nevoilor reale ale părților implicate.
